By ADYTZU

Eu, soacra mea si Paul :D

Judeţul Cluj (magh. Kolozs megye) este un judeţ aşezat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania. Se învecinează cu judeţele Sălaj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Mureş, Alba şi Bihor. A fost înfiinţat în 1968[2], ca şi continuator al fostei regiuni Cluj.

Judeţul Cluj are o suprafaţă de 6.674 km², reprezentând 2,8% din teritoriul României. Judeţul este unul de podiş şi de munte. Circa o treime (24%) din suprafaţa judeţului este muntoasă, ocupată de Munţii Apuseni, cu înălţimi de până la 1.800 de metri, localizaţi în partea sud-vestică a judeţului. Restul suprafeţei este format în proporţie de 76% din dealuri şi văi ale Podişului Someşan şi Câmpiei Transilvaniei. Terasele şi luncile din sectoarele inferioare ale Someşului Mic şi Arieşului suplinesc lipsa câmpiilor.

Teritoriul judeţului aparţine bazinului Someşului Mic şi parţial bazinului Arieşului şi al Crişului Repede. Pe teritoriul judeţului sunt lacuri de alunecare şi lacuri care au luat naştere în vechile exploatări de sare, precum şi lacuri de acumulare create prin amenajarea sistemului energetic „Someş” (Gilău, Tarniţa, Fântânele).

Judeţul Cluj are una dintre cele mai dinamice economii din România. Investiţiile străine în zonă sunt printre cele mai ridicate din România. În plus, Cluj-Napoca adăposteşte importante centre de servicii IT şi financiare.

În 2005, în judeţul Cluj îşi desfăşurau activitatea un număr de 21155[7] de unităţi locale active din industrie, construcţii, comerţ şi alte servicii. În ansamblul economiei judeţului Cluj, locurile dominante sunt deţinute de comerţul cu ridicata şi amănuntul, servicii de reparaţii, tranzacţii imobiliare, închirieri, industrie prelucrătoare şi construcţii.

Huedin (în maghiară Bánffyhunyad, în germană Heynod) este un oraş în judeţul Cluj, Transilvania, România. La recensământul din 2002 au fost înregistraţi 9.439 locuitori

În zona Huedinului, descoperirile arheologice au evidenţiat existenţa unor aşezări încă din Neolitic (7000-4500 î.Chr.), pentru ca în Hallstatt (1150-450/400 î.Chr.) populaţia traco-dacică să ridice una dintre cele mai mari fortificaţii din zonă[4].

Prima atestare documentară a Huedinului este din anul 1332, fiind pomenit sub numele de sacerdos de villa Hunad, Hunok[5]. Dată fiind poziţionarea sa, localitatea se transformă treptat într-un centru comercial pe drumul dintre Câmpia de Vest şi Depresiunea Transilvaniei. Începând cu secolul XV devine un târg important, urmând ca în 1437 să primească rangul de oppidum, iar în 1961 să devină oraş. În perioada interbelică oraşul Huedin a fost reşedinţa plasei Huedin din judeţul Cluj (interbelic).

Huedin se situează în nord-vestul ţării, pe DN1 (E60), la 100 km est de Oradea şi 50 km vest de Cluj-Napoca, la intersecţia drumului naţional cu drumul local care uneşte judeţul Sălaj (la nord) cu Ţara Moţilor (la sud). Oraşul este poziţionat în Depresiunea Huedinului, la confluenţa râurilor Crişul Repede şi Domoş, la o altutudine de peste 500 m.

Localitatea componentă Bicălatu, este situată în nord-estul Huedinului, la aproximativ 3 km distanţă faţă de acesta.

Printre atracţiile turistice se numără:

Comuna este situată la poalele de nord-est ale Măgurii Călăţele, pe cursul superior al pârâului Călata, la 15 km de Huedin şi 65 km de Cluj-Napoca. Pârâul Călata este afluent al Crişului Repede, în care se varsă la Huedin.

Se învecinează la sud cu comuna Beliş, la vest cu comuna Mărgău, la nord cu comuna Sâncraiu şi la est cu comunele Mănăstireni şi Râşca. Se află în zona de contact dintre Depresiunea Huedin-Călăţele (Ţara Călatei) şi zona Munţilor Apuseni. În trecut localitatea a fost un important centru de exploatare forestieră şi a turbei.

Clima este continental-moderată, cu temperaturi medii anuale de 4-8°C.

Cercetările arheologice în zona comunei au relevat o serie de vestigii ale prezenţei umane începând din neolitic în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata şi Valea Valcău), a fost găsită o aşezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiş lipit, ceramică, o figurină din teracotă şi alte vestigii. Alte săpături au dus la descoperirea unor obiecte aparţinând culturii Coţofeni.

În peretele sudic al bisericii reformate din satul Văleni este află zidit un relief funerar aparţinând epocii romane.

Răchiţele (în maghiară Havasrekettye) este o localitate în judeţul Cluj, Transilvania, România.

La recensământul din 1930 au fost înregistraţi 1.512 locuitori, dintre care toţi români.[2] Sub aspect confesional populaţia era alcătuită din 1.503 greco-catolici şi 9 ortodocsi.

Mărişel (în maghiară Havasnagyfalu, în germană Marisel) este o comună în judeţul Cluj, Transilvania, România, situată in Munţii Gilău, componenţi ai Munţilor Apuseni, la circa 50 km de municipiul Cluj-Napoca. Zona centrală a comunei este Mărişel-Stăneşti, unde se găsesc Primăria, Biserica, Şcoala Pelaghia Roşu, Muzeul Satului, dispensarul uman, dispensarul veterinar, postul de poliţie, magazine şi alte unităţi de alimentaţie şi turism.

Comuna este aşezată pe un platou înalt la o altitudine de 1150-1250 m. Relieful are suprafeţe uşor ondulate şi culmi rotunjite, dar în partea de nord şi de sud sunt şi văi adânci, cu versanţi abrupţi, cu ape repezi şi baraje în miniatură.

Mărişelul se învecinează la sud cu comuna Măguri-Răcătău (graniţa fiind Defileul Răcătăului cunoscut şi sub numele de Împărăţia lui Zamolxe), la nord cu comuna Râşca, la est cu comuna Gilău, iar la vest cu comuna Beliş. Este o aşezare rurală unde gospodăriile sunt răsfirate în lungul văilor şi drumurilor şi pe culmile domoale, ca în zonele de deal. Formele cele mai înalte de relief sunt Dealul Fântânele (1.341 m), Dealul Copcei (1.289 m) şi Dealul Arsuri (1.238 m).

Accesul spre Mărişel este posibil atât dinspre comuna Gilău situată la 20 de km de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, cât şi dinspre Huedin, prin Beliş (cca 38 km).

Zonele din Copcea, o componentă a localităţii Mărişel, situate de-a lungul drumului judeţean sunt propice dezvoltării unităţilor de turism, având acces direct la şosea, precum şi utilităţi necesare confortului turiştilor şi fiind situate în centrul comunei, aproape de centrele de interes turistic din vecinătatea satului: Cheile Someşului Cald şi ale Răcătăului, lacul Beliş şi Tarniţa, viitoarea pârtie de schi dinspre Beliş.

În Mărişel trăiesc 1.786 persoane în 630 gospodării risipite pe văi şi culmi, cu o densitate de 20,8 locuitori pe km².

În zona Fântânele, în locuri izolate, se întâlnesc gospodării sezoniere, grupate în nămaşe. La începutul lunii iulie, în fiecare an, ţăranii urcă la aceste colibe, case foarte simple, de obicei cu pământ pe jos, cu ferestre minuscule şi cu acoperiş de paie sau ţigle de lemn.

Aici, în mijlocul pădurilor de molid, ei „muntăresc” până la începutul lui septembrie cu toate animalele, neavând în sat culturi agricole cu excepţia unor mici parcele cu cartofi. Tradiţional, locuitorii români ai Mărişelului până de curând se autodenumeau mocani, acest apelativ fiind din ce în ce mai puţin utilizat.

Prima zăpadă se aşează în a doua jumătate a lunii noiembrie şi dăinuie de multe ori până în aprilie, acesta fiind un atu pentru practicarea jocurilor şi sporturilor de iarnă.

Relieful înalt determină o climă specific montană, cu o temperatură medie anuală de +4 grade C. Luna ianuarie este cea mai friguroasă cu o medie de -5 grade C, iar luna iulie cea mai călduroasă cu media cuprinsă între 10-16 grade C.

Relieful şi clima muntoase permit etajarea distinctă a vegetaţiei în această parte de Apuseni. În etajele joase se întâlnesc păduri de foioase, cu predominanţă făget (Fagus silvatica), gorun (Quercus sesilliflora) şi stejar (Quercus robur), apoi amestec de făgete şi răşinoase, iar peste 1.000 de metri altitudine domină molidul (Picea). Sus, pe platou, întâlnim jnepeni (Pinus mugo), ienuperi (Juniperus communis) şi tufe de afini (Vaccinium myrtillus), merişori şi întinse pajişti subalpine primare şi secundare alcătuite din rogoz alpin (Carex), păruşcă, toporişcă, rugină (Juncus effusus) şi ienupăr pitic. Componenta floristică este caracterizată de genţiana-cupa, strugurii ursului, sângele voinicului, sânzienele, brânduşa de toamnă, ghiocelul.

În zona Fântânele s-au dezvoltat crângurile, deşi solurile sunt brun acide sărace şi cu o fertilitate naturală scăzută. În zonele joase, pe văile Răcătăului şi Someşului Cald, mai ales la Roşeşti se întâlnesc şi plopul (Populus), arinul negru (Alunus glutinosa), murul (Rubus caesius), brusturul (Arctium lappa) şi urzica (Urtica dioica).

În 2005, suprafaţa cultivată în profil de exploatare, cu principalele culturi era de 157307[8] de hectare din care 111046 de hectare au reprezentat culturi de cereale pentru boabe, 33676 de hectare de grâu şi secară, 22239 de hectare de orz şi orzoaică, 46611 de hectare de porumb, 6453 de hectare de plante uleioase, 5469 de hectare de floarea soarelui, 1913 de hectare de sfeclă de zahăr, 12027 de hectare de cartofi şi 9255 de hectare cultivate cu legume.

Producţia totală de fructe în 2005 a fost de 40449[9] tone de mere, prune, cireşe şi vişine, pere, nuci, piersici, caise şi alte fructe.

Parcul de tractoare şi maşini agricole la data de 31 decembrie 2005 era de 5184 tractoare, 3904 pluguri pentru tractor, 1410 semănători mecanice şi 731 combine pentru recoltat[10].

Efectivele de animale la sfârşitul anului 2005 erau de 85303 de capete de bovine, 227660 de capete de porcine, 326071 de capete de ovine şi 7341 capete de caprine[11].

Beliş (în maghiară Béles sau Jósikatelep) este o comună de munte din judeţul Cluj, Transilvania, România, situată la aproximativ 80 km vest de Cluj-Napoca şi circa 30 km sud de Huedin. Toponimul pare să fie de origine slavă.

Nu se cunoaşte data exactă a formării localităţii, se presupune însă că aceasta a fost formată de păstorii care veneau cu turmele prin zonă la păşunat. Aceştia şi-au ridicat în zonă colibe, iar ulterior s-au aşezat în zonă, rămânând definitiv acolo. Pe la 1737 în documentele vremii este amintită şi localitatea Beliş.

La inceputul anilor 1970, pe vatra veche a satului Beliş s-a construit barajul Beliş-Fântânele, iar locuinţele au fost strămutate pe deal. Satul vechi, Giurcuţa de Jos, cu vatra şi mormintele strămoşilor a fost inundat de apele lacului de acumulare Fântânele. Vara când nivelul apelor lacului scade, se pot vedea ruinele satului, în special biserica.

Localitatea este extinsă pe pantele de nord-vest ale Munţilor Gilău şi pe cele de sud-sud-est ale Măgurii Călăţele din Munţii Apuseni, pe malurile lacului antropic Fântânele, de pe cursul superior al Râului Someşul Cald.

Comuna este aşezată în plin ţinut al moţilor, la o altitudine de 1.050 m.

Lacul Beliş-Fântânele este un lac artificial de acumulare din Munţii Gilăului, judeţul Cluj.

A fost amenajat în perioada 19701974 cu scop hidroenergetic, pe cursul râului Someşul Cald. Are o suprafaţă de 9,8 kmp şi o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m. Pe malul lacului se află staţiunea turistică Beliş-Fântânele.

Lacul Beliş-Fântânele este situat în vestul judeţului Cluj, în partea nordică a munţilor Apuseni, la confluenţa dintre munţii Gilăului (est), munţii Vlădeasa (vest) şi Muntele Mare (sud).

În perioada 19701974 locuitorii vechii comune Beliş au fost nevoiţi să se strămute pe actualul amplasament al satului. Cătune, precum Milioan, Pleş, Dădeşti, Bolojeşti sau Giurcuţa de Jos, sunt acum de domeniul amintirii şi doar în verile foarte secetoase, când nivelul apei lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele caselor abandonate de moţi, cele mai celebre fiind ruinele fostei biserici din Giurcuţa de Jos.

Staţiunea Fântânele e situată la o altitudine de 1050 m, în comuna Râşca din judeţul Cluj, între Munţii Gilău şi Vlădeasa, pe malul lacului Fântânele. Nu are statut oficial de localitate, ci numai de staţiune climaterică de interes local (cf. HG 717/1999). Este greşit numită uneori Beliş-Fântânele, sau Fântânele-Beliş, datorită apropierii de satul Beliş. Staţiunea nu se află însă pe teritoriul administrativ al comunei Beliş, ci pe cel al comunei învecinate Râşca. Este căutată mai ales pentru odihnă şi relaxare, precum şi pentru pârtia de schi.

Lângă Grinduri, locul în care apele Someşului Cald au sculptat în trupul muntos o albie plină de ocolişuri şi cascade, a fost construit Barajul Fântânele, la graniţa dintre Mărişel, Râşca şi Beliş, în faţa căruia s-a format Lacul Fântânele. Apa acumulată aici este dirijată spre Centrala Hidroelectrică Mărişel, iar de aici revine la suprafaţă în apropiere de vărsarea Văii Leşului. În aval, pe o distanţă de 8 km se acumulează într-un nou lac – Lacul Tarniţa, jumătate din acesta aflându-se de asemenea pe teritoriul comunei Mărişel.

La sud, pe Valea Răcătăului, la graniţa cu comuna Măguri-Răcătău, s-a amenajat lacul de acumulare Răcătău de unde apa este dirijată în lacul de la Fântânele. Astfel, aşezarea montană Mărişel are părţi de sat sub trei lacuri de acumulare, fapt care i-a schimbat geografia şi clima, ocupaţiile unor localnici, dar a apărut şi interesul pentru turism al multora din afară.

la piatra craiului

Ce fain a fost la Cluj! cel mai frumos peisaj din Romania….abia astept sa mai merg  la Cluj…nu am cuvinte sa expilc ce peisaje splendide avem in tara,pacat ca nu stim sa apreciem ce ne a dat natura…pe ce pune mana omul,se distruge!!!

Pastrati curatenia si apele curate!


1 Response to “Excursie Cluj 2009”


  1. 6 Aprilie 2011 la 21:16

    Te mai asteptam pe la noi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: